O analiză a ratelor financiare ale unei firme este, în general, primul pas într-o analiză financiară. Ratele sunt astfel concepute încât să scoată în evidenţă legăturile existente între diversele conturi financiare si sǎ dezvăluie care sunt relativele puncte forte si puncte slabe ale companiei cu scopul de a arăta evoluţia poziţiei firmei în timp. Ratele financiare vor fi analizate, si în comparaţie cu valorile medii înregistrate în cadrul aceleiasi ramuri, se pune în evidenţă utilitatea analizei comparative a ratelor.

Fiecare tip de analiză financiară are un scop, sau o utilizare, care determină urmărirea diferitelor relaţii financiare între conturi. De exemplu, analistul poate fi un bancher, care trebuie să decidă dacă să acorde sau nu, unei firme, un credit pe termen scurt. Bancherii analizează, în primul rând, lichiditatea – capacitatea acesteia de a-si onora datoriile pe termen scurt – si, de aceea, ei folosesc ratele financiare care măsoarăaceastă caracteristică. Prin contrast, creditorii pe termen lung se preocupă mai mult de puterea de câstig si de eficienţă operaţională. Ei stiu că operaţiile neprofitabile vor duce la scăderea valorii activelor si că o poziţie puternică în prezent nu reprezintă, neapărat, o garanţie că vor exista fonduri pentru răscumpărarea unei obligaţiuni cu perioada de 20 ani.

Măsura în care o firmă utilizează creditul pentru finanţare (sau levierul financiar –“financial leverage”) are implicaţii importante. Mai întâi, creditorii analizează valoarea capitalului propriu, sau cantitatea de fonduri implicată în afacere de către proprietarii acesteia, pentru a-si face o idee despre siguranţa creditului. Dacă proprietarii afacerii aduc pentru finanţarea acesteia doar o mică proporţie din totalul necesar pentru finanţare, riscurile, la care este supusă întreprinderea, sunt suportate, în principal, de către creditori. În al doilea rând, prin achiziţionarea fondurilor prin credit, proprietarii menţin controlul asupra firmei, desi au investit o cantitate limitată de fonduri în aceasta. În al treilea rând, dacă firma, în urma folosirii fondurilor din credite, câstigă mai mult decât suma care trebuie plătită ca dobândă, acest surplus duce la cresterea bunăstării proprietarilor. În situaţia în care rata de rentabilitate a activelor este mai mare decât rata dobânzii de plată, rezultatul levierului financiar este favorabil pentru firmă; în situaţia în care rata de rentabilitate a activelor este mai mică decât rata dobânzii de plată, rezultatul levierului financiar este nefavorabil pentru firmă, diferenţa fiind suportată din capitalul propriu...    mai mult